Fausta by Michel Zevaco

Author:Michel Zevaco [Zevaco, Michel]
Language: eng
Format: epub, mobi
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-04T05:00:00+00:00

Capitolul XXXIII Femeia-cavaler

Fausta rămase multă vreme nemişcată. Până în clipa aceea luptase împotriva pasiu-nii. Stăpână pe sentimentele ei, ea nu dăduse importanţă primelor semne premergătoare ale iubirii. Acum. În ea, vuia uraganul dragostei. Încovoiată, renunţând la propria ei mândrie şi strălucire, ea gemea un strigăt sublim:

— Iubesc! Ah, iubesc!

Şi pe când simţea mintea clătinându-se şi împleticindu-se, în faţa ochilor îi apăru deodată o scenă.

Stătea la fereastra casei din piaţa Grève. O mulţime enormă forfotea în piaţă... În mijlocul aclamaţiilor apăru de Guise, apoi trompetele sunară o melodie şi apăru Crillon.

Atunci, revăzu întâmplarea... un om se împotrivea regelui Parisului şi părea că numai cu privirea făcea să dea înapoi mulţimea ameninţătoare... iar Pardaillan cu spada spre înaltul cerului păşea în mijlocul acelei vâltori populare. Acolo îl văzuse ea pentru întâia oară! Aşa îl vedea acum din nou! Atunci se născuse dragostea ei!...

— Îl şi iubeam, urlă ea în sinea ei. După moartea Violettei nu voi înceta să-l iubesc!...

Cufundată în gânduri, căuta o dezlegare demnă de ea. Niciodată până atunci, în viaţa ei stranie, fabuloasă, fantastică, nu şovăise atâta; la ea fapta urma fără întârziere gândului. Soluţia la care a ajuns, o dăm aici ca o dovadă a asprimii sufletului ei.

— Iubesc, spuse ea. E un lucru vădit. Oricât de cumplită ar fi întâmplarea, nimic n-o mai poate împiedica; îl iubesc pe Pardaillan, eu care am luat în râs dragostea oferită de cei mai frumoşi gentilomi din Roma, Milano, Florenţa... Eu, care n-am iubit niciodată, iată-mă acum fulgerată de dragoste... Îl iubesc pe acest om care m-a privit drept în faţă...

Gâfâia, suferea un adevărat chin fizic în faţa hotărârii pe care urma s-o ia.

— Nu am voie să iubesc!... Aceasta este o încercare la care mă supune Spiritul suprem şi din care trebuie să ies învingătoare. Un suflet ca al meu nu e făcut pentru pasiuni obişnuite: îl voi iubi pe acest om atât cât va trăi. Deci, trebuie să moară!...

Tresări. Privirea ei scapără de mândrie.

— Şi mort îl voi iubi poate... dar nu va mai fi pentru mine decât întristata amintire a unei suferinţe trecute, vindecată prin voinţa mea. Pardaillan va muri! Şi pentru ca triumful meu asupra propriei mele fiinţe să fie adevărat şi deplin, Pardaillan va muri chiar de mâna mea!...

Rostind acestea se ridică şi încheie:

— Să-l am în vârful spadei mele, să fie şi el o dată învins... Învins de mine! Şi poate dispreţul pentru înfrângerea lui va înăbuşi până şi amintirea dragostei mele!...

Trase spada şi o cercetă cu atenţie. Îşi redobândise tot calmul şi acum zâmbea. Încercă oţelul îndoindu-l cu amândouă mâinile. Apoi, Fausta se înfăşură într-o mantie, îşi puse pe obraz o mască mare de catifea şi-şi potrivi fetrul pe cozile părului ei negru. Aruncă o privire spre un orologiu: arăta orele trei dimineaţă.

— Curând se va lumina, zise ea. A sosit momentul!

Suflă de trei ori într-un fluier de argint pe care-l purta întotdeauna la gât. Apăru un om.

— Plecăm într-o misiune, îi spuse Fausta.

— Câţi oameni de escortă?

— Dumneata singur vei fi de ajuns.

Apoi Fausta ieşi din casă pe jos, urmată de un singur om.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.